Așa frumos despre lut nu a vorbit nimeni. Interviu cu ceramista Valentina Arcadi. - Design Cafe & Club

Așa frumos despre lut nu a vorbit nimeni. Interviu cu ceramista Valentina Arcadi.

  • Январь 27, 2020
  • Imagini:Nicolae Ursu
  • Timp de citire:5 minute
Așa frumos despre lut nu a vorbit nimeni. Interviu cu ceramista Valentina Arcadi.

E genul de persoană care vorbește cu pasiune despre ceea ce face. În mâinile sale, lutul prinde viață, iar ea îl însuflețește și mai mult. Valentina Arcadi este ceramista care creează vase ce ies din tipare și ne fac să revedem viziunea noastră asupra ceramicii. După ce a modelat tone de lut, ne-a povestit despre cum să te îndrăgostești la prima vedere de o bucată de lut. Despre începuturi, încăpățânare și iubire, citește mai jos.

Despre început

Tatăl meu era o fire artistică, desena mult, cioplea în lemn și datorită lui mi-a apărut dorința de a face ceva cu propriile mâini. Îmi acorda multă atenție și încerca să mă învețe anumite lucruri. Probabil că anume el a fost persoana care mi-a insuflat iubirea și interesul pentru artă. Chiar și numele meu are legătură cu numele tatălui. El se numea Arcadii, eu am exclus un sunet și am făcut din asta un pseudonim – Arcadi, în cinstea celui care m-a ghidat către artă.  Și îi sunt foarte recunoscătoare pentru acest fapt.

Drumul meu până la artă a fost lung. Chiar dacă în copilărie au fost câteva tentative de a mă lega de acest domeniu, am reușit să îmi îndeplinesc visul abia la universitate. Atunci am decis să nu ascult pe nimeni și am mers la UPS „Ion Creangă”, facultatea Design Interior. Aici am făcut cunoștință cu doi dintre cei mai buni ceramiști din țară: Svetlana Șugjda și Valentin Baida, de la care am învățat foarte multe. Ei fiind în permanență dezvoltare, ne transmiteau informații actuale și ne încurajau să creăm ceva original.

Despre dragoste la prima vedere

De la prima oră am înțeles că mă cucerește lutul, a fost o dragoste la prima vedere. L-am primit ca o parte din mine, chiar dacă până la acel moment nici nu mă gândeam viața mea va fi legată cu ceramica, mereu am fost atrasă de culori și pictură.

Țin minte cum la prima oră am făcut un panou, cum atingeam lutul, îi simțeam plasticitatea și s-a întâmplat un colaps în minte. Am ieșit de la oră și conștientizam clar că îmi voi dedica acestui domeniu viața și era o decizie fermă. Conștientizam că va fi greu să recuperez în cei 4 ani de universitate tot ce pierdusem până acum. Și aveam atâtea frici, eram ca un orb care merge pe un tărâm nou. Înțelegeam că totul este foarte complicat, dar trebuie cumva să parcurg acest drum.

Despre boțul de lut

Lutul te pune la încercare în prima perioadă și atunci urmează să înțelegi dacă vei rezista sau nu. Nu trebuie în niciun caz să te dai bătut. Nu contează câți ani te-ai dedicat acestei meserii, în orice moment lucrarea ta poate crăpa sau surpa. Mereu experimentezi și ai ceva de învățat. Mereu am întrebări și caut răspunsuri, cercetez, studiez compoziții chimice… nu se termină niciodată, ești mereu ucenicul acestei meserii. Lutul este un material cu foarte mult caracter.

Despre utilitate

Eu, ca designer de interior, sunt concentrată nu doar pe a crea obiecte care să arate bine, ci și să aibă o parte funcțională. Când am făcut „Monștrii” i-am gândit multifuncționali. Fiecare dintre ei poate lua locul unei vaze, în care pui apă și flori; poți să o utilizezi pe post de corp de iluminat dacă îi adaugi lămpile potrivite. Având un asemenea obiect în casă, decizi singur ce funcție îi vei da, va fi sculptură, vază sau corp de iluminat. Mereu gândesc obiectele astfel încât ele să transmită un mesaj artistic și să fie util.

Despre cum se nasc ideile

De obicei ascult muzică, într-o stare de relaxare totală, mă detașez de toate și îmi apare în mintea imaginea clară aceea ce urmează să fac. ideile vin pur și simplu fără stimuli speciali. Este un moment în care simți cum urmează să se întâmple ceva și deodată îți vine ideea. Vine o imagine clară, care, uneori intră în ceață și atunci iau foaia și încep a schița. În acel moment completez ideea, ajustând-o la realitate. Mai apoi, în procesul de lucru, intervin alte modificări și se naște o formă. De la ceea ce s-a născut în imaginație până la creare intervin multe schimbări. Cert e că nu trebuie să ne limităm la schiță, trebuie să fim liberi. Lutul îți va sugera pe alocuri forma pe care vrea să o ia. Este un dans care se dansează singură. Aș putea urma fidel schița, dar îmi place dinamica emoțiilor, trăirilor interioare.

Despre tămăduire

Bineînțeles că lucrarea îți împrumută din spirit. Lucrarea „Cocon” a fost realizată într-o perioadă de criză, când eram obosită de oameni și încercam să mă apăr, să mă cunosc, să mă înțeleg. Așa că am luat o bucată de luat și am început să transmit frământările interioare și starea mea… lutul este ca o oglindă în care se reflectă starea mea. Eu știu că noi ne simțim reciproc. Iar acest proces este ca o tânguire, în care sufletul se ușurează pentru că se lecuiește.

După ce am făcut învelișul exterior, nu mă gândeam că acolo vor fi spini, pur și simplu am făcut un orificiu. Ca mai apoi să îmi dau seama cu nu e totul atât de simplu în interiorul meu și am pus spinii. În același timp mi-am dorit să semene cu iarba sau cu mugurii ca atunci când vei privi în interior să vezi că acolo de întâmplă ceva, că e viu.

Acum am altă stare, una pozitivă și, când privesc lucrarea, îmi amintesc de acele etape și cum ea m-a ajutat să devin mai puternică. Unele lucrări mă tămăduiesc și mă înțeleg.

Despre caracterul lutului

Fiecare tip de lut are caracterul său și sunt foarte diferite. Este un material incontrolabil. Ai senzația că rezonezi cu el, deții cunoștințele necesare și oricum lutul o să-ți demonstreze că el, de fapt, este superior, că nu ai putere asupra lui pe deplin. Și trebuie să înțelegi că, dacă te dedici acestei meserii, trebuie să ai răbdare și puterea de voință. Câteodată sunt momente în care, dacă o lucrare a ieșit cum îmi doream, pot să o îmbrățișez să o sărut și să îi mulțumesc pentru asta.

Țin minte când mi-am ars primul monstru, l-am mângâiat mult timp, am făcut cunoștință. Chiar dacă eu l-am creat, lam modelat, el apărea în fața mea viu, cu caracter, de parcă nu eu aș fi creatorul lui absolut, de parcă ar fi un cadou.

Despre lutul viu

Relația cu lutul este una specială. Procesul de lucru seamănă cu o meditație. Eu simt cum huma moale mă încarcă cu energie. Se întâmplă câteodată să îi transmit energie nu tocmai pozitivă, ea să treacă printr-un proces de purificare puternică, la ardere, iar după asta să nu o mai poarte în sine. E un fel de vraci.

Despre dorințe umane

Îmi doresc mult să mă stabilesc cu traiul în afara orașului. Să-mi fac un atelier în care să pot primi ceramiști din întreaga lume pentru ca ei să ne cunoască specificul nostru și astfel să dezvolt ceramica. Să creez un loc în care orice persoană să poată locui, să îndrăgească și iubească lutul. Un loc-meditație.