Maxim Calujac despre ARTCOR și de ce nu trebuie îmblânzit brutalismul - Design Cafe & Club

Maxim Calujac despre ARTCOR și de ce nu trebuie îmblânzit brutalismul

  • iunie 28, 2019
  • Timp de citire:10 minute
Maxim Calujac despre ARTCOR și de ce nu trebuie îmblânzit brutalismul

ARTCOR este probabil unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale momentului. De aproape o lună, noua clădire din curtea AMTAP atrage privirile trecătorilor prin rugina care îi acoperă și prin ormele laconice și inovative. Interioarele din materie brută, nefinisate și fațada curajoasă din oțel COR TEN exteriorul poartă semnătura arhitectului Maxim Calujac. L-am provocat să ne povestească despre cum a ajuns arhitect, despre proiectul hub-ului creativ și nu doar. El a acceptat. Ce a ieșit, citiți cu atenție mai jos.

Să începem cu începutul. Cum ați decis să fiți arhitect?

A fost o decizie simplă. Pe timpurile când studiam la Moscova filosofia, religia, artele, lucram la construcții. În timpul liber, făceam sculptură și a apărut o dorință nebună de a-mi crea propriul atelier.  și țin minte că prima schiță a acestuia am făcut-o anume în acea perioadă. Trebuia să fie construită în pământ, cu un geam în tavan. Acest lucru m-a inspirat să merg în direcția arhitecturii, în direcția artelor aplicate nu la nivel științific, de cercetare, ci la nivel de creație. Revenind de la Moscova, am continuat să lucrez în domeniul construcțiilor. Le-am făcut un cămin părinților –  aceasta a fost prima structură creată de mine.

Am ales să fac Facultatea de Arhitectură și, deja în primul an, am făcut primul meu proiect. Chiar dacă încă nu știam să proiectez, dar puteam să schițez și, împreună cu lucrătorii, să dezvolt proiectul. Studiile arhitecturale erau un element obligatoriu pentru a deține cunoștințele necesare pentru a face asta profesionist. Dar mi-am început activitatea chiar din primul an. Design interior, landshaft… am proiectat în Riga, Moscova… în principiu nu m-am limitat teritorial.

Prin ce se deosebesc preferințele arhitecturale.

Nu știu dacă există diferențe. Oamenii au aceleași solicitări, în fond, însă cu timpul am început să acord mai multă atenție modului în care comunic informația. Să schimbi percepțiile clientului – iată ce este greu. Un simplu client uneori nu înțelege, de fapt, ce vrea și pentru a-i forma punctul de vedere trebuie să ai experiență și măiestrie.

Proiectul din 2004, pentru care am fost premiat, l-am făcut pentru o cunoștință de-a mea, care se temea de noi concepte arhitecturale, dar pe care l-am convins că sunt anumite etape care oricum sunt prevăzute în construcție  și am exclus doar finisajele. Datorită acestui lucru am creat un obiect extravagant pentru acele timpuri. Nu există clienți pentru el nici măcar acum. Oamenii au o atitudine foarte rezervată față de anumite materiale nefinisate, soluții. Nici până acum, în Moldova el nu a fost apreciat.  Nimeni nu a venit să solicite ceva similar. Oamenii încă nu s-au obișnuit cu astfel de structuri deschise. Brutale.

Pentru dumneavoastră personal, arhitectura pe care o faceți este brutală?

Nu. Brutalismul este o situație în care te afli. Nu pun accent pe stilistică. Înțeleg că sunt curente stilistice, dar nu mă țin cu rigurozitate de reguli. Ceea ce fac este o căutare, dar și dezvoltare. Ceea ce am făcut eu acum 10 ani pentru  mine este vechi. Nu în sensul în percepție, ci în sensul în care nu identific în proiecte criteriile perfecte ce s-ar întruni în arhitectură.  Nici măcar în ARTCOR nu le găsesc. Adică l-am proiectat acum doi ani și în acești 2 ani mi-am format anumite puncte de vedere. Arhitectura se face într-o anumită perioadă de timp, pentru o anumită persoană.

Ea poate fi analizată din punct de vedere a istoric, cum e, de exemplu Pantheonul – aici nimeni nu va spune că nu e arhitectură. Greșeala arhitecților din spațiul post-sovietic este plagierea acestor elemente trecute demult din actualitate. La noi se tem să treacă la arhitectura originală, de autor.

Însăși încăperea îți dă direcția stilistică în care să lucrezi

De ce iubiți materialele brute?

Sunt mai mulți factori care le face interesante. Nu există o ierarhizare a lor care ne-ar permite să zic care dintre ei este mai important. Am încercat să găsesc una, însă mereu există anumite condiții. Arhitectură fără condiții, în general, nu există.

1 Prețul. Cum nu ar vrea să ia opoziție arhitecții… oricum este acest cost care prestabilește dacă va fi sau nu implementată ideea. Din start totul se evaluează financiar. De regulă, materialele lăsate la vedere, fără finisaje, îți permit să motivezi soluția ca una optimă.

2 Dacă e să vorbim despre dimensiunea estetică și cea emoțională, betonul permite să formezi ceea ce dorești, dar să lași elementul de naturalețe. Plus, orice element din beton va părea mai cald decât cele din alte materiale de finisaj. Același lucru e valabil pentru lemn și piatră – posibilitatea de a da forme

3 Ultimul factor: este cel psihologic. Omul când vede o suprafață deschisă  nu are impulsul subconștient că ea ascunde ceva. Structura goală pare mai sinceră și simplifică percepția sa. Modul în care nu ascunzi un anumit material vorbește despre faptul că deschizi sinceritatea lucrului.

Acest brutalism trebuie îmblânzit  pentru a fi mai confortabil? Dacă da, cu ce?

Acest moment este pentru mine o fază activă de conștientizare a faptului că brutalismul trebuie încălzit. Nu cred că brutalismul trebuie îmblânzit, el trebuie contrapus. Dacă ai un perete dur, balansează-l cu unul tehnologic.  Această contrapunere lucrează cum In și Yan, feminin și masculin. Nu este vorba de înmuiere, ci de contrapunere. Ce ține de termenul de „îmblânzire” – există o poziție clară de ce? În ce situații? Pentru interioare locativ, înțeleg că există această necesitate, dar mereu este întrebarea ce va fi în acest spațiu? Dacă vorbim despre un dormitor, tavanul din beton se va combina perfect cu mobilierul moale, nu din lemn. Este suficient un singur element pentru ca totul să devină mai „cuminte”.

Povestiți-ne despre noua clădire ARTCOR. Aceasta îmbină în sine betonul și oțelul COR TEN cu forma rotunjită. De unde ideea?

CONCEPTUL ARHITECTURAL

Urmărind ce fac arhitecții în Chișinău, înțelegeam că lucrurile nu sunt deloc în ordine. Voi fi dur, dar o să o spun: nu sunt mereu oameni de bun simț și își permit să construiască fără a respecta normele, fără logică și nu dezvoltă ambianța urbană.  Niciunul dintre ei nu au format puncte de urbanism, unde lumea să vină, nu luăm în considerație diferite scări… nu sunt dezvoltare urbană, doar puncte restaurate.

Eu încă nu am văzut încă o zonă în care cineva s-ar fi implicat intelectual și ar fi format o zonă urbană, tocmai de asta pentru mine era important să creez o zonă activă pentru cetățeni.

Aveam ca idee din start crearea unei zone active pentru oameni, făcând accent pe disponibilitate. În multe orașe, inclusiv în Chișinău există o problemă specifică: aria de construcție. În cele mai multe cazuri, în centrele urbane se construiește mult și se mărește densitatea clădirilor. Înțelegând proiectez un proiect în centru, într-o zonă izolată, îmi doream să îl fac atractiv pentru public. Să transform total o zonă aflată în mizeria, chiar dacă mulți încercau să mă convingă că aici era un monument de arhitectură. El era invizibil pentru că în jurul acestei clădiri erau garaje, cantină, din toate părțile încăperi tehnice, iar printre ele o mulțime de gunoaie. Teritoriul era izolat, privat și nimeni nu avea acces, iar hub-ul era o clădire menită să devină o platformă de manifest creativ public.

În momentul în care am înțeles că vreau o astfel de zonă, am văzut problema anexelor. Sunt anexe oficiale și ilegale. Aici, în curte am avut o mulțime de construcții care nu avea nici o bază documentată și eu am fost nevoit să le demolez. Pentru fiecare dintre ele practic a fost dusă o luptă pentru că nu aveam nici o permisiune în acest sens. Le-am demolat deja în proces de lucru.

Am introdus aici zonele verzi și acoperișul verde, dar nu era suficient pentru a activa zona. Având două monumente arhitecturale, am optat pentru a le face să interacționeze, iar cea mai eficientă interacțiune a fost să le unesc printr-un amfiteatru.  Am îmbinat 3 lucruri importante: accesul pe acoperiș, interacțiunea între elementele existente și am creat un loc pentru evenimente pentru care nu ai avea nevoie o permisiune specială. Am proiectat totul în așa mod încât orice persoană să aibă acces în curte și să își organizeze propriul eveniment. Nu există termeni tehnici care nu ar permite acest lucru. Sunt bănci, iluminat – totul pentru ca oamenii să comunice. 1200 de metri de teritoriu dat orașului … chiar și suprafața de pe clădire, chiar și scările sunt funcționale. Acesta a și fost scopul să nu construim nici măcar pe un metru pătrat ceva fără acces.

ESTETICA PROIECTULUI

Este simplu, totul se supune geometriei pe care o are curtea. Veți observa că este o structură laconică, nu sunt forme care au fost inventate, clădirea a împrumutat liniile deja existente ale gardului și am orientat-o spre monumentul  arhitectură din curte. Mărirea laturii este cumva dictată de nivelul de percepție pe care trebuie să îl aibă utilizatorii, anume cel de deschidere a spațiului interior și de concentrare a atenției spre același monument. El a devenit centrul de concentrare a proiectului.

La liniile moi care au apărut în exterior, am lucrat mult, ele reprezentând modul în care eu percep și simt proiectul. Am decis să introduc aceste curbe nu pentru a îmblânzi proiectul, însă nu perntru că erau necesare, ci pentru că așa am simțit.

FAȚADA DIN COR TEN

În legătură cu COR TEN-ul, totul este foarte simplu. El este un fel de ambalaj, de coajă care îmbrățișează construcția din beton nefinisat. Și am luptat foarte mult și din toate puterile pentru a nu include în proiect balustrade și elemente și alte materiale. Oțelul este subțire și crearea unei balustrade, ca o continuitate a sa, nu face decât să sublinieze și mai mult acest înveliș. Pentru mine această alegere nu a fost întâmplătoare, demult îmi doream să lucrez cu acest material. Nu există filozofie, este pur și simplu lucru cu contextul. În jur sunt construite clădiri din piatră, finisate în culori deschise și accentul trebuia neapărat  se fie evident, mai ales dacă e să ținem cont de faptul că din stradă este vizibilă doar o parte.

Am evitat să fac un accent din sticlă pentru că aici nu era nevoie de acest material, tehnic, tipologic și ar fi arătat mai puțin spectaculos decât COR TEN-ul. Cel din urmă formează o patină, plăcută, catifelată și conservează metalul. Nu înțeleg de ce până acum arhitecții din Moldova nu realizează că este și economic convenabil.

Am propus acest metal chiar de la prima prezentare a conceptului, el este utilizat practic în întreaga lume. Deja după ce a fost acceptat proiectul au apărut unele divergențe. A existat chiar și o idee de a-l înlocui prin tencuială maro chiar. Asta se întâmpla când deja procesul de construcție deja începuse. Au fost tentative de a bloca acest material și atunci am avut o teamă că se va reuși acest lucru, pentru că această construcție nu își mai avea sens fără el.

Și credeți că fațada din COR TEN a făcu ca arhitectura să fie una corectă?

Da!

Apropo, cum trebuie să fie o arhitectură corectă?

Este un răspuns simplu pe care toți îl cunosc, cred: trebuie să fie durabilă, utilă și frumoasă. Trei principii pe care se ține arhitectura. Eu mai adaug la ele și emotivitate. Dacă arhitectura trezește emoții, ea este una corectă, la fel ca și în cazul picturilor.

Și care ar trebui să fie aceste emoții?

Sunt foarte individuale. Fiecare percepe în mod diferit ceea ce vede. Dar la noi nimeni nu încearcă să perceapă arhitectura ca pe o artă. Eu pe asta mă axez de la început, dacă un proiect trezește emoții înseamnă că e bun, indiferent dacă place sau nu – în asta este valoarea arhitecturii.

ARTCOR ce emoții vă trezește dumneavoastră?

Este greu să răspund pentru că sunt amestecate cu o mulțime de nopți nedormite, griji și oboseală. Întâi este o încântare că realizezi ceva. Acum simt grijă. Pe urmă împlinire și liniște, până te detașezi total emoțional de proiect.

 

Urmărește-ne pe Instagram

@ designcafeclub.md
Faceți cunoștință cu canapeaua inspirată de Tetris, unul dintre cele mai iubite jocuri din anii ’80. 
@manga.arq a conceput canapeaua Tetris pentru a face un loc de ședere confortabil și cu linii definite. 
Ideea principală din spatele ei a fost crearea unui mobilier transformator perfect pentru mai multe scopuri diferite: să stai cu familia, să lucrezi la un birou intern sau chiar să dormi pe el când este nevoie de un pat suplimentar.

#designcafeclub #dcc #dccblog #dcclifestyle #designboom 
#sofa#furniture#mynordicroom#nordikspace#scandinavianhomes #inspohome#nordicinspo #interior123#scandinavianliving #mynordichome#interiorstyling #nordic #interiør#inspohome #interior_and_living#interior2all#nordicstyle#nordicroom#interiorwarrior#scandihome#nordicinterior#interiordetails#finditstyleit #nordicdeco#dream_interiors #interiorlove
Artistul botanic @monsieur_planta instalat o lucrare „uman-vegetală”, intitulată TREE HUG în grădinile din Annecy, Franța.
Lucrarea constă în turnarea armurei dezvoltată împreună cu locuitorii locali din zonă, care au fost „vegetați” și instalați în jurul trunchiurilor de copaci.

#designcafeclub #dcc #dccblog #dcclifestyle 
#lookingup_architecture#lookupotd#architecture#arquitectura#lookingup#arkiromantix#jj_architecture#ic_architecture#ptk_architecture#instagram#vscocam#lookingupbuildings #arquitecturamx#arkiminimal#vsccam #ig_architecture#tv_pointofview #building #streetview#up #upthere#archi #archidaily#rustlord_unity#bestworldshots
Sculpturile lui sunt un punct de atracție în cadrul hub-ului @artcor_center devenind și destul de populare.🤩 📌Te invităm să savurezi intelectual interviul cu autorul acestor creații, sculptorul Dmitrii Demidov pentru care
👇
”Sculptura este Creație. Dar creația nu poate să rămână doar ca idee, din această cauză muncești și o transformi în artă.”😍 Ia-ți o pauză☕️ de 5 minute pentru a savura o experiență ce inspiră!
Vezi Link-ul în descrierea paginii ☝️
#designcafeclub #dccblog #dcclifestyle #dccinterviews
Baie proiectată de Lizaveta Kuzmenka & Ruslan Bondarchuk la Kiev, Ukraine.(2019)
___________________________________________ 
#designcafeclub #dcc #dccblog #dcclifestyle 
#Design_Only #architecture#design #designer #home#arquitectura #arquitetura#archilovers #architectural#architettura #architektur #archidaily#architecturephotography #interior#interiordesign #architect#designinspiration #minimal #render#rendering
Grădini zgârie-nori☁️, piscine 🏊‍♂️reflectorizante, cascade⛲️, terase și ziduri🌴 verzi 🌳alcătuiesc Hotelul Park royal din Singapore, proiectat de @woha_architects. 
O priveliște ce îți taie respirația.🥰
📷 by @_deepsky 
#designcafeclub#dccblog #dcclifestyle #architecturephotography#designboom#parkroyalhotelsingapore#lookingup_architecture#lookupotd#architecture#arquitectura#lookingup#arkiromantix#jj_architecture#ic_architecture#ptk_architecture#instagram#lookingupbuildings #arquitecturamx#arkiminimal#ig_architecture#tv_pointofview #building #streetview#up #upthere#archi #archidaily#rustlord_unity#bestworldshots
IA AMINTE!
🔻Crearea compoziției constituie primul pas în designul interior. ❗️Mai multe despre regulile de bază a construirii compoziției și stăpânirea tehnicilor ei, îți prezentăm în articolul de astăzi. Vezi Link-ul din Bio!☝️
#designcafeclub #dccblog #dcclifestyle